Archive for mai 2010

Greenfather despre demografie, ecologie şi gândaci

Posted on mai 2, 2010. Filed under: Green Father, Uncategorized |

Mulţi oameni, din cauza necredinţei în Dumnezeu, îşi fac mari probleme cu privire la viitor, gândindu-se numai la ce vor mânca şi ce vor bea şi că rasa umană este în pericol din cauza suprapopulării pământului. Miliardele de oameni de pe faţa pământului trebuie să mănânce ceva în fiecare zi şi în epoca globalizării, parcă pe toţi ne stresează această problemă. Guvernele din diferite ţări, fac planuri şi strategii pentru creşterea nivelului de trai al cetăţenilor. Însă când, guvernanţii socotesc că creşterea populaţiei este prea accentuată şi se tem de creşterea demografică, se ajunge la propuneri restrictive care lovesc în demnitatea umană şi drepturile omului. Controlul naşterilor prin măsuri care aduc atingere integrităţii fizice ale oamenilor sunt lucruri grave, care necesită intervenţia lui Dumnezeu. Exodul evreilor din Egipt, s-a produs tocmai într-o perioadă în care Faraonul Egiptului dorea să controleze naşterile printre evrei, prin măsuri dure, antiumane.
Creştinii şi cei care cred în Dumnezeu, consideră că Providenţa divină, poartă de grijă tuturor locuitorilor pământului şi că hrana şi toate cele necesare traiului sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru toţi. Problema demografiei îl priveşte direct pe Dumnezeu şi El ştie câţi oameni pot şi trebuie să fie pe pământ. Nu este treaba guvernelor să controleze familiile şi să intervină în viaţa internă a familiei cuiva. Guvernele trebuie să lucreze pentru bunăstarea generală şi să asigure stabilitatea în plan macroeconomic şi social. Nu guvernul trebuie să dea de mâncare oamenilor, asta este responsabilitatea fiecărei familii şi fiecărui cap de familie. Nu este treaba guvernului, câţi membri are o familie, cum se descurcă o familie în interiorul ei. Însă în zilele noastre, respectul faţă de om şi faţă de familia sa, s-a diminuat foarte mult şi in unele situaţii s-a pierdut cu totul.
Unele miscări ecologiste merg până acolo cu impertinenţa şi antiumanismul încât consideră că oamenii sunt prea mulţi pe faţa pământului şi că înmulţirea oamenilor ar trebui oprită. Aşa se întâmplă când oamenii se pun în locul lui Dumnezeu şi se cred dumnezei. Dumnezeu a poruncit oamenilor să crească să se înmulţească şi să umple pământul. Şi „Slavă Domnului!” aceasta este una din puţinele porunci ale lui Dumnezeu pe care oamenii au reuşit cumva s-o împlinească. Însă Cel Care stabileşte câţi oameni trebuie să fie pe pământ, este Sfântul Dumnezeu şi nu ecologiştii speriaţi de perspectiva foametei şi a dezastrului. Există multe rele şi neajunsuri pe acest pământ, dar acestea se datorează păcatului şi răutăţii oamenilor fara Dumnezeu. Oamenii credincioşi şi optimişti au făcut întotdeauna faţă tuturor crizelor şi nevoilor. Ecologiştii evoluţionişti sunt nişte ignoranţi şi neadaptaţi, frustraţi şi obtuzi la minunatele resurse naturale şi spirituale puse la dispoziţia noastră cu generozitate de Dumnezeu. Este un calcul drăcesc şi absolut inuman că nu mai încap alţi oameni în lume. Lumea noastră poate adăposti şi hrăni zeci şi sute de miliarde de oameni, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu. Resursele de energie, biologice (care nu sunt încă epuizate), atomice, solare, electromagnetice, sunt practic inepuizabile şi relativ accesibile inventivităţii şi măiestriei omeneşti de a le pune la lucru. Solul planetei noastre nu a fost desţelenit decât în mică măsură şi este loc pentru dezvoltarea agriculturii, cu mijloace moderne, într-un mod inedit şi inovator.
Şi dacă tot sunt preocupaţi ecologiştii cu salvarea fiarelor de la dispariţie ( ai impresia că ecologiştii s-ar trage din lupi şi nu din oameni) şi cu controlul naşterilor, să facă bine, dumnealor să-i lase în pace pe oameni, care se înmulţesc cum pot (în bătrâna Europă se pare că nu prea mai au oamenii entuziasm pentru această cauză).
Le propunem ecologiştilor, stresaţi şi panicaţi, un exerciţiu util şi antistresant să se ocupe de controlul naşterilor la insecte. Domnilor ecologişti! faceţi ceva şi ocupaţi-vă de „Gândacii de Colorado” de pe la noi să nu mai facă atât de mulţi copii. Noi nu spunem să facă după modelul chinezesc, că dacă familia gândacului are primul născut o „gândăciţă”, atunci, cu chiu cu vai, musai cu dispensă de la guvern, familia poate avea şi un „gândăcel”. Nefiind noi, nici antiumani şi nici antigândaci, zicem să aibă acolo, câteva zeci de progenituri. Dar când se apucă ăştia de înmulţit, odată ce vin căldurile şi răsar cartofii, parcă nu au altă treabă decât să umple pămîntul meu şi al lui vecinu, taman unde am semănat noi cartofi. Şi în plus, ar trebui să facem plângere şi la Ambasada Americană, că toţi gândacii de colorado din România sunt emigranţi ilegali. Toţi au venit din America, clandestin, pe vechiul continent şi până să ne dumirim noi, ce-i cu ei, ei ba cu reîntregirea familiei, ba cu nu stiu ce rude de gradul unu, doi şi trei, ne umplură zona de o „gravă problemă gândacitară”. Şi au gândăceii de provenienţă americană, o poftă de mâncare, de crezi că la ei au fost muritori de foame. Ai impresia că aştia sunt gata să mănânce şi pământul şi de multe ori mă gândesc că probabil asta au şi făcut în America, că după ce au mâncat tot podişul Colorado, de le-a rămas ălora numai pleşuvitul Mare Canion, din lipsă de mijloace au emigrat clandestin încoace.
Aoleu! mai bine tac din gură, că le dau la ecologişti idei şi se pun ăştia pe un control şi pe la noi pe la baltă. Că noi, broaştele, ne vedem de balta noastră şi nici cu emigraţia nu ne batem capul că avem rău de mare, iar cu avioanele nu circulăm din cauza vulcanilor. Iar pe la casele oamenilor nu ne place să mergem, că nu au mobilă adecvată pentru noi. Spun bătrânii că o singură dată, în Egipt, dar şi atunci, la porunca lui Dumnezeu, le-am făcut oamenilor o vizită surpriză, ca un fel de pelerinaj, dar nu la Mecca, ci pe partea celaltă a Mării Roşii. Dar nu le-a plăcut.